adversativ — ADVERSATÍV, Ă, adversativi, e, adj. Care exprimă o opoziţie. ♢ Propoziţie adversativă = propoziţia care exprimă o opoziţie faţă de coordonata ei. Conjuncţie adversativă = conjuncţie care introduce o propoziţie adversativă. – Din fr. adversatif,… … Dicționar Român
adversativ — adversativ:⇨gegensätzlich … Das Wörterbuch der Synonyme
adversativ — ad|ver|sa|tiv 〈[ vɛr ] Adj.; Gramm.〉 gegensätzlich, entgegensetzend, entgegenstellend [zu lat. adversus „gegenüberstehend“] * * * adversativ [zu lateinisch adversus »entgegen«], 1) allgemein: gegensätzlich, entgegensetzend. 2)… … Universal-Lexikon
adversativ — adj ( t, a) SPRÅK adversativ konjunktion motsättande t.ex. men … Clue 9 Svensk Ordbok
adversativ — См. avversativo … Пятиязычный словарь лингвистических терминов
Adversativ — Modsættende … Danske encyklopædi
adversatív — adj. m., pl. adversatívi; f. sg. adversatívã, pl. adversatíve … Romanian orthography
adversativ — ad|ver|sa|tiv 〈 [ vɛr ] Adj.〉 gegensätzlich, entgegensetzend, entgegenstellend [Etym.: <lat. adversus »gegenüberstehend«] … Lexikalische Deutsches Wörterbuch
adversativ — ad|ver|sa|tiv <lateinisch> (entgegensetzend); adversative Konjunktion (Sprachwissenschaft; z. B. »aber«) … Die deutsche Rechtschreibung
că — conj. 1. Introduce propoziţii subordonate: a) completive; Am spus că nu pot veni; b) subiective: Aşa i c a venit şi rândul meu?; c) atributive: Gândul că nu pot pleca mă chinuie; d) (cauzale) căci, fiindcă. Hai acasă că i târziu; e) (consecutive) … Dicționar Român