- Calator
- Ca|la|tor[k...] der; -s, ...oren<aus lat. calator »Diener« zu calare »holen«>im alten Rom ein Sklave, der für seinen Herrn Gäste einzuladen u. gewünschte Leute herbeizurufen hatte
Das große Fremdwörterbuch. 2013.
Calator
Schlagen Sie auch in anderen Wörterbüchern nach:
călător — CĂLĂTÓR, OÁRE, călători, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care călătoreşte, care se află în călătorie. 2. adj. (Despre popoare) Nomad. 3. adj. (Despre păsări) Care pleacă iarna în ţări mai calde; migrator. 4. adj … Dicționar Român
Calātor — (lat.), 1) Diener zu öffentlichen Ausrufungen u. Zusammenrufen des Volkes zu den Comitien. 2) Herolde, die bei Opfern von dem Priester vorausgeschickt wurden, um die auf der Straße arbeitenden Handwerker von ihrer Beschäftigung aufhören zu lassen … Pierer's Universal-Lexikon
Calator — Ein Calator (lateinisch, von calare „ausrufen“; Plural calatores) war im antiken Rom ein Sklave oder Freigelassener, der bestimmte Funktionen ausübte. Generell bezeichnete das Wort einen Sklaven, der Botendienste versah oder seinen Herrn… … Deutsch Wikipedia
CALA — calator … Abbreviations in Latin Inscriptions
călători — CĂLĂTORÍ, călătoresc, vb. IV. intranz. A face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum. ♦ A fi călător, a fi la drum. ♦ refl. fig. (reg.) A se sfârşi; a muri. – Din călător. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CĂLĂTORÍ vb. a… … Dicționar Român
voiajor — VOIAJÓR, voiajori, s.m. 1. (Şi adj.) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localităţi în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis voiajor. [pr.: vo ia ] – Din fr. voyageur. Trimis de bogdanrsb,… … Dicționar Român
migrator — MIGRATÓR, OÁRE, migratori, oare, adj. Care migrează; călător. – Din fr. migrateur. Trimis de LauraGellner, 14.11.2008. Sursa: DEX 98 Migrator ≠ sedentar Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime MIGRATÓR adj. călător, (reg.) mutător.… … Dicționar Român
pasager — PASAGÉR, Ă, pasageri, e s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care este numai în trecere printr un loc, printr o localitate etc., persoană care circulă sau călătoreşte folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. s.n. Navă de… … Dicționar Român
peregrin — PEREGRÍN, peregrini, s.m. Persoană care călătoreşte mult (rătăcind din loc în loc); călător. ♦ (înv.) Pelerin. [var.: pelegrín s.m.] – Din lat. peregrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PEREGRÍN … Dicționar Român
trecător — TRECĂTÓR, OÁRE, trecători, oare, adj., subst. I. adj. 1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar. 2. Care trece printr un loc fără a se opri multă vreme, care este în trecere pe undeva. II. s.m. şi f. Pieton. ♦ Drumeţ, călător. III. s.f … Dicționar Român
